miercuri, 10 decembrie 2008

Comunic atat de usor cu unii... si atat de greu cu altii....

Ce interesant este cum cateodata simt ca parca as cunoaste pe cineva de cand lumea... si atunci comunicarea vine atat de usor si atat de firesc....

In subconstient simt ca pot avea incredere... simt ca mintea celuilalt si a mea isi transmit semnale si atunci cuvintele ajung mult-mult mai tarziu... pe cand deja s-a perceput mesajul.

Eu cred in intuitie, in sentimente transmise... poate si in telepatie... Nu de putine ori ma gandeam la cineva si tocmai atunci suna ori isi facea cumva simtita prezenta.

Sigur ca am tendinta sa imi placa cei cu care am ceva in comun... ori cei pe care ii admir pentru ca au ceva ce eu nu am... Cand intalnesc persoane cu un simt al umorului extraordinar, apoi sunt coplesita si mi-s simpatici de-a dreptul. Cand intalnesc inteligente fantastice ori vreo istetime surprinzatoare, raman masca si sunt inhibata, ma simt mica-mica si nu pot comunica deloc. Ascult doar ce spun si nu am curaj destul sa intru in vorba... Am patit-o nu demult sa fiu intr-un grup si sa remarc 3 persoane deosebit de destepte. Spuneau lucruri extrem de „la fix”, lucruri pe care daca m-as fi gandit o vreme, poate as fi reusit cumva sa le spun, dar nicidecum atat de rapid si atat de bine sincronizate cu situatia in sine. Cu doua dintre ele nu am reusit niciun contact, intrucat nu ma simteam in stare decat sa le ascult si sa ma minunez. Cea de-a treia insa, era si deosebit de comica si atunci asta a salvat situatia si am putut comunica pana in final... si inca destul de bine.

In mod ciudat, nu intotdeauna aleg persoanele cu care ma aseaman... uneori fac alegeri total opuse tiparului meu si descopar oameni intr-adevar minunati desi la prima vedere s-ar zice ca nu am avea nimic in comun.

Nu imi plac justificarile si explicatiile... de ce am ales asa.. de ce nu imi place cineva. Insa am patit-o sa imi justific alegerile, sa gasesc motive intemeiate pentru care am ales ceva sau pe cineva... insa am facut asta in momentul in care nici eu nu eram convinsa ca fac bine ceea ce fac si incercam astfel sa gasesc plusurile si sa demonstrez ca sunt mai multe decat minusurile.

Cand ceva scartaie.... incep o remediere imediat ce o sesizez ca e o problema... dar se poate intampla sa nu stiu unde anume e problema si sa nu fiu pe faza sa o ajustez la timp.... si astfel... pierd oameni... Daca vorbim de ajustare, apoi ajustarea aceea trebuie sa fie din ambele parti, altfel nu se poate obtine succes pe deplin.

Chiar daca in suflet simt... si sunt convinsa de cineva... Doamneeee ce greu este cand sunt dezamagita si increderea e spulberata... Nodul din gat sufoca si lacrimile curg involuntar.....

marți, 9 decembrie 2008

Combinari de "n" luate cate "k"





Pentru a fi cu adevarat fericit... de ce anume ai nevoie?



  • sanatate (cat mai buna)

  • camin (primitor si confortabil)

  • hrana (sanatoasa)

  • familie (iubitoare)

  • prieteni (adevarati)

  • bani (cat de multi)

  • ................................




  • apoi cate si mai cate ....


  • standarde de "fericire fizica".... a fi frumos, inalt, slab...

  • standarde de "fericire psihica" ... a fi admirat, apreciat, iubit, dorit....

si duamneeeeeee.... luuuuuunga e lista ceie.........


Dar oare care sunt mai importante? Esentiale? Indispensabile? Care ar fi ordinea lor in top? Hm..................... La care dintre ele ai renunta pentru a "cumpara" o alta? HMMMMMMMMMMMMMMMM.....


Daca ar fi sa le numerotam..... nu pot aprecia rezultatul.... dar hai sa presupunem ca este "n".


Fiecare suflare umana are CEVA din lista asta de "fericiri".... si aici apar diferentele.... se poate sa aiba 0(zero) fericiri (ooooo da! se poate... batut, jefuit, ranit, singur si pe moarte..... ) sau.... "n" fericiri, adica toate fericirile (aici nu tare as crede, dar oricum, exceptiile pot confirma).... iar intre zero si n...... aici e intreaga omenire...


Daca ne gandim asa... poti avea "fericire" cu numerele 1, 3,5,6,9,17,23,41..... sau "fericire" cu 2 si 11..... sau fericire deplina, mai putin 5, 89 si 67.... etc ... respectiv combinari de "n" luate cate "k"..... unde "k" reprezinta numarul de fericiri detinute efectiv, din cele "n" fericiri totale.


Se pune urmatoarea problema: " Cate posibilitati exista? Cate tipuri de combinatii de fericire exista? " Fiind de meserie, ma bate capul sa calculez....


Stiti cat iese? "2 la puterea n".................... adica facem suma: combinari de n luate cate 0, combinari de n luate cate 1........ pana ajungem la combinari de n luate cate n.


Nush cat e acel "n"..... dar va inchipuiti cat ar reprezenta exponential... 2 la n> enorm!!!!!


Uite... atatea tipuri de vieti umane exista.................... si credeti ca cineva e pe deplin fericit? oricare ar fi combinatia lui de ingrediente...... daca lipseste ceva... apoi acel ceva devine CEVA... si umbreste totul.....


Spre exemplu... daca cineva are bani, frumusete, iubire, prieteni, sanatate.... aparent e tot ce si-ar putea dori.... dar e nefericit... dar in asa hal de nefericit.... si oare pentru ce? ce ii poate lipsi???? ..... mnah....


Unii isi doresc enorm de mult ceva... poate si-ar taia mana pentru a obtine... si-ar vinde... mama... pentru ceva.... si apoi dupa ce in final obtin.... ori nu le mai place, ori s-au plictisit.... ori sunt atat de obositi dupa efort... incat nu le mai arde.....


Viata poate fi minunata, pur si simplu MINUNATA... daca iubesti ceea ce ai... daca iti doresti sa pastrezi ceea ce ai.... daca evaluezi inteligent posibilitatea adaugarii unei "fericiri" in lista.... iar daca paharul tau nu e nici macar pe sfert plin .... dar esti concentrat pe sfertul acela.... apoi obtii un bonus de 400% ... si paharul e supra-plin si da pe dinafara....


Mai e ceva... fa-i si pe cei din jur constienti de fericire.... spune-le ca viata este aici si acum.... nu maine si acolo !!!!


vineri, 5 decembrie 2008

De ce 23 ??


Pt ca imi place... si inclin sa cred ca pt fiecare exista un "23" favorit... ori ziua de nastere, ori vreo aniversare de cuplu ori cine stie ce...

Eu ma opresc insa la 23. Aparent nu as avea vreo legatura cu nr asta (ziua mea e 31, anii mei sunt 25, kilogramele nici vorba sa se invarta in zona 23).... so? care-i faza ?

Poi..... daca spun ca imi place cum suna sau cum arata 23 .... pare o prostie, totusi... dar daca stai sa te gandesti mai bine, oare atunci cand iti place de cineva, nu te atrage aspectul ? sau vocea... sau ceva din ambalaj ? .... asta cel putin in prima faza... deci e cat de cat explicabil....


Abia apoi urmeaza semnificatiile... (la fel cum o persoana te atrage definitiv prin frumusetea sa interioara)....

Ziua are 24 de ore, aparent toate disponibile pt tine. Dar daca nu le folosesti la maxim, daca aplici tehnica amanarii si te prinde finalul zilei cu ceva neterminat, sau daca pur si simplu nu poti face ceva... si timpul se scurge... si mai speri intr-o minune ca pe ultima suta de metri se va rezolva situatia.... oare a 23-a ora a zilei nu e ora pentru speranta ? pentru speranta ca la final totul va fi bine, totul va fi gata la timp ? daca din vina ta s-a intamplat asa, atunci pe ultima ora nu vei fi alimentat la priza ca sa termini ce e musai de facut ? oare nu iti da o energie enorma faptul ca se apropie un deadline ?

Cand am de invatat... vreun proiect.... sau de facut curat... sau vreo kestie care nu imi place si trebuie facuta... apoi aman cat pot, imi calculez in cap timpul optim.. si apoi in cel al 23-lea ceas... atata energie pot avea... duamneeeeee (plus o muzica antrenanta, pt atmosfera de hurry up)

Apoi cand am o dorinta... poate imposibila.... atata speranta se acumuleaza pana in cea de-a 23-a ora a zilei.... si tot mai cred ca se va implini pana va bate gongul de final...........

23.... speranta ca nu-i totul pierdut... ca mai este vreme pentru reusita..........