Perfectiunea e linia orizontului

intr-adevar... sa cauti perfectiunea este ca si cum ai alerga inspre linia orizontului... cu cat crezi ca avansezi catre ea, cu atat mai mult se descopera alte perspective... intre timp, tot alergand, s-ar putea ca elanul de a o prinde sa creasca... ori sa scada... dar invariabil, gafaiala te doboara la un moment dat si o lasi balta (asta daca tu n'ai cazut deja intr-o balta)

si totusi... oare ce-i perfect in lumea asta? despre ce anume se poate spune ca se incadreaza... perfect?

in mod sigur, fiecare ochi isi priveste perfectiunea altfel iar filtrarea aceea poate da rezultate neasteptate. de cate ori nu ma mir teribil de unele alegeri ale oamenilor, alegeri care ma lasa masca! si pe care aceia le considera mai mult ca... perfecte :-s ori dimpotriva, nemultumirea cuiva cu o situatie nemaipomenit de buna iarasi contrariaza...

daca ar fi sa ma gandesc acum la orizontul perfectiunii.... as spune ca e ceva fara sens. asta pt ca nimeni nu poate sti clar cum arata si atunci riscul de a trece pe langa el e enorm! e importanta cautarea, asta-i drept, e important sa ai standarde, categoric... dar e si mai important sa ai ochii vii, sufletul deschis... mana libera... sa poti prinde din zbor sansa la perfectiune.

imi imaginez un camp inverzit, plin de papadii din acelea pufoase, pe care le sufli si zboara... un cer limpede, mult soare.... si un copil uimit de tot ceea ce vede. ia o papadie, i se pare perfecta, o rupe si se joaca apoi cu ea. la un moment dat, sufla iar puful isi ia zborul... copilul admira spectacolul minunat... prinde cu manutele cateva firicele, le mai sufla o data sa zboare si ele... rade fericit... si abia la un moment dat realizeaza ca a ramas in mana cu tulpina goala, saraca... si trista. nu-i nimic, alearga spre alta papadie, poate si mai perfecta decat prima... o ia din nou la zbor... si tot asa... campul este imens... peste tot sunt flori care il imbie... alearga in toate directiile... soarele il orbeste atunci cand ridica papadia perfecta... ochii i se umezesc, urmarind zborul...

fiecare isi face propriul joc in acest tablou. unii se opresc la prima papadie perfecta si o pastreaza cu mare-mare grija... altii alearga si alearga sa caute papadia perfecta si lasa in urma tulpini uscate si triste... mai sunt unii care doar incalcesc iarba si o dau la pamant, fara sa atinga vreo papadie, asta pt ca niciuna nu pare suficient de impresionanta.... apoi altii alearga intins inspre orizont, fara sa le pese de ce-i in jur, convinsi fiind ca acolo departe, iarba e mai verde si florile si mai frumoase. peste toti insa, soarele straluceste... dar depinde de fiecare in ce masura se lasa incalzit si orbit....

Multi... multi km...

Presupunem un drum lung, lung.... de multi multi km.... care trebuie parcurs. Si exista variantele:

a) masina (sa zicem cu 100km/h)

b) tren (sa zicem cu 50 km/h)

c) avion (sa zicem ca se ajunge... imediat)

d) caleasca (incet.... oricum ai lua-o)

si........

e) pedestru (iara incet... incetuc)

Mnah.... ce varianta alegi?

Daca vrei sa ajungi repede-repede -> avionul (insa nici nu iti dai seama bine si esti la destinatie, nu apuci sa realizezi ca intr-adevar vei ajunge la destinatie si... esti aterizat repede acolo)

Daca vrei sa ajungi, in timp util -> masina (mai vezi si peisaje pe drum... poate ti-e si rau, daca esti genul caruia i se face rau pe masina... cine stie)

Daca vrei sa ... ajungi... apoi iei -> trenul (e bun daca ai si o legitimatie pt reducere... si acolo in general poti povesti ft bine cu ceilalti calatori, ori cv jocuri de carti... insa nu prea se admira si peisajele, decat daca efectiv sare ceva in ochi)

Daca vrei sa - savurezi - drumul ... apoi -> caleasca (aia romantica-romantica) e o varianta.... si preferabil ca romantismul sa fie in 2, totusi ;;)

Apoi a mai ramas -> plimbarica pe jos.... cu care ajungi odata si odata... (poti face pauze oricand, mai poti schimba ruta, mai poti alerga.....)

In fine... cum e mai bine? acuma facand alegoria... destinatia fiind dorinta ta ........

- daca o obtii prea imediat... isi pierde din farmec, din emotia asteptarii ...

- daca o obtii in timp util... ok... numai sa nu suferi pe parcurs, incercand sa grabesti lucrurile

- daca tot mergi si numa-numa nu ajungi.... iarasi nu e bine... ca obosesti pe drum... iar daca totusi ajungi la destinatie... apoi acolo iti ia mult timp sa gafai

Paharul cu bucurii

Expresia - cliseu : "Priveste partea plina a paharului"... e adevarata... ce-i drept, dar mult prea uzata....

Acum am auzit una noua (poate doar pt mine e noua....)... "Priveste paharul din perspectiva cerului".... indiferent de nivelul de lichid existent... privit de sus.... de foarte sus... pare plin... Apoi daca abordam asa problema, inclusiv stropii de la final sunt suficienti pt a forma o imagine de plenitudine.....

Ma gandesc la altceva.... se intampla de foarte multe ori sa se rastoarne un pahar, o canitza de cafea.... cu oricat de putin lichid existent... si se face un adevarat dezastru in jur... pateaza, miroase puternic, murdareste (daca sunt caiete sau carti...e si mai aiurea... pe tema de casa - lol)...

si de la cat de putin continut.... stropii ajung peste tot.... (am patit-o cu un pahar intreg de must ajuns pe covor si a fost najpa de tot)... (sau sange...bleah!!... m-am taiat ft putin la un deget dar m-a speriat si am inceput sa scutur mana incat am murdarit toata bucataria.... )... daca laptele da in foc, apoi ai ce curata aragazul.....

Gandind asa.... apoi fiecare bucurie micutza, din canutza de la cafea, vazuta din avion, pare la fel de mare ca si un castron de la supa... deci.... de sus, totul e nisip... de acolo, nu mai conteaza fiecare microgram, fiecare micrometru........

Bumerang

ft interesant fenomen... nu ma am cu fizica ;)) sa imi explic "de ce"... insa traiectoria descrisa imi pare fascinanta....

facand niste analogii... imi dau seama ca vorbele... faptele... se intorc asupra ta asemeni unui bumerang... mai ales cele negative .....

daca superi pe cineva, daca jignesti, daca minti.... daca ... daca... si cat de imensa e lista pacatelor... mai deveme sau mai tarziu (in functie de cv unghiuri si dimensiuni ale propriului bumerang).... vine clipa de intoarcere la punctul To (respectiv "tu"... daca ti-a trebuit sa-l arunci in aer)...................

ce grea e asteptarea..... pana revine (daca astepti un rezultat bun)....

ce chinuitoare e asteptarea.... in cazul unui viitor (posibil) dezastru...............

ce usoara e asteptarea.... daca nici nu ai bagat de seama ca ai aruncat un bumerang ;) ... iar apoi ce socanta e reintalnirea :-o cand te loveste pe neasteptate

Combinari de "n" luate cate "k"

Pentru a fi cu adevarat fericit... de ce anume ai nevoie?

• sanatate (cat mai buna)


• camin (primitor si confortabil)


• hrana (sanatoasa)


• familie (iubitoare)


• prieteni (adevarati)


• bani (cat de multi)


• ................................


• 
  


• 
  apoi cate si mai cate ....

• standarde de "fericire fizica".... a fi frumos, inalt, slab...


• standarde de "fericire psihica" ... a fi admirat, apreciat, iubit, dorit....

si duamneeeeeee.... luuuuuunga e lista ceie.........

Dar oare care sunt mai importante? Esentiale? Indispensabile? Care ar fi ordinea lor in top? Hm..................... La care dintre ele ai renunta pentru a "cumpara" o alta? HMMMMMMMMMMMMMMMM.....

Daca ar fi sa le numerotam..... nu pot aprecia rezultatul.... dar hai sa presupunem ca este "n".

Fiecare suflare umana are CEVA din lista asta de "fericiri".... si aici apar diferentele.... se poate sa aiba 0(zero) fericiri (ooooo da! se poate... batut, jefuit, ranit, singur si pe moarte..... ) sau.... "n" fericiri, adica toate fericirile (aici nu tare as crede, dar oricum, exceptiile pot confirma).... iar intre zero si n...... aici e intreaga omenire...

Daca ne gandim asa... poti avea "fericire" cu numerele 1, 3,5,6,9,17,23,41..... sau "fericire" cu 2 si 11..... sau fericire deplina, mai putin 5, 89 si 67.... etc ... respectiv combinari de "n" luate cate "k"..... unde "k" reprezinta numarul de fericiri detinute efectiv, din cele "n" fericiri totale.

Se pune urmatoarea problema: " Cate posibilitati exista? Cate tipuri de combinatii de fericire exista? " Fiind de meserie, ma bate capul sa calculez....

Stiti cat iese? "2 la puterea n".................... adica facem suma: combinari de n luate cate 0, combinari de n luate cate 1........ pana ajungem la combinari de n luate cate n.

Nush cat e acel "n"..... dar va inchipuiti cat ar reprezenta exponential... 2 la n> enorm!!!!!

Uite... atatea tipuri de vieti umane exista.................... si credeti ca cineva e pe deplin fericit? oricare ar fi combinatia lui de ingrediente...... daca lipseste ceva... apoi acel ceva devine CEVA... si umbreste totul.....

Spre exemplu... daca cineva are bani, frumusete, iubire, prieteni, sanatate.... aparent e tot ce si-ar putea dori.... dar e nefericit... dar in asa hal de nefericit.... si oare pentru ce? ce ii poate lipsi???? ..... mnah....

Unii isi doresc enorm de mult ceva... poate si-ar taia mana pentru a obtine... si-ar vinde... mama... pentru ceva.... si apoi dupa ce in final obtin.... ori nu le mai place, ori s-au plictisit.... ori sunt atat de obositi dupa efort... incat nu le mai arde.....

Viata poate fi minunata, pur si simplu MINUNATA... daca iubesti ceea ce ai... daca iti doresti sa pastrezi ceea ce ai.... daca evaluezi inteligent posibilitatea adaugarii unei "fericiri" in lista.... iar daca paharul tau nu e nici macar pe sfert plin .... dar esti concentrat pe sfertul acela.... apoi obtii un bonus de 400% ... si paharul e supra-plin si da pe dinafara....

Mai e ceva... fa-i si pe cei din jur constienti de fericire.... spune-le ca viata este aici si acum.... nu maine si acolo !!!!