luni, 28 septembrie 2009

seasons of my life


Scriam demult despre perfectiunea unei papadii.... perfectiunea cautata / gasita / regasita / pierduta... ori cine stie cum...

Intotdeauna am avut dorinte si vise frumoase... toate lumea le are, nu? insa imi era teama sa le spun cu voce tare, nici macar in soapta, ca astfel nu se mai implinesc. Se spune ca si dorinta dinainte de a sufla lumanarile tortului trebuie tinuta secreta.

Bucuria mea tind sa o tin ascunsa in mine, ca si pe o comoara nemaipomenita... pentru ca vantul, ploaia ori praful sa nu o ajunga si sa o spulbere.

Probabil ca reactionez altfel in fata durerii. Momentele dificile ma fac sa-mi plang durerea... cu voce tremurata, dar totusi sonora... Cand ma gandesc mai bine, multumesc cerului ca am prieteni adevarati pe care pot conta si pe umarul carora pot sa ma sprijin ca sa depasesc greul. Cateodata, cad istovita de povara si maini puternice ma sustin si ma opresc din caderea libera, cu palme calde ce ma invelesc sa nu tremur...

Serialul vietii e un mixaj atat de complex... lacrimi si ranjete, sughituri ori stranuturi... impartit evident in episoade care la randul lor, sunt cuprinse in sezoane. Am ajuns la momentul in care ma apropii de un nou sezon si un preview prin gaura cheii arata bine de tot.

Alegoria cu anotimpurile anului ma face sa ma gandesc la iarna. Ar exista varianta in care viata omului incepe cu primavara copilariei, apoi vara tineretii, toamna batranetii si iarna mortii. Nu-s de acord! Anul incepe iarna... apoi natura renaste in primavara... etc... si se revine la iarna, minunata iarna, aceasta fiind rampa de lansare pentru un nou inceput.

Gandind asa, traiesc o iarna. Si iubesc iarna, o spun din prima.

PS. Daca tot imi place, am si o muzica superba asociata iernii. Plus Venetia... plus mastile ei superbe....