pe palme ...

Exista povestioara aceea in care unui om aflat la capatul vietii i se dezvaluie intreaga traiectorie urmata, sub forma unor pasi pe nisip. In momentele usoare, se vedeau doua urme de pasi pt ca Dumnezeu il insotea alaturi... insa uimit de tot, afla ca in momentele grele, singura urma de pasi era cea a Domnului... care il purta pe brate...

Daca ar fi sa ma pun pe mine in povestea asta, as zice ca nici macar pe brate nu sunt purtata... ci pe palme... pe niste palme netede care imi tin de cald...

Apropo de asta, am si o piesa tare draga... in care zapada palmei [tale] imi acopera ochii si imi da lumina ca sa pot zbura....

PS. aici

muzica preferata... cu versuri sau fara ?

Imi place muzica... asta o spun din prima :) Fara muzica, viata nu-i viata, clar!

Acum, daca ar fi sa mi-o impart pe sortimente.... ar fi cam grea munca pt ca imi plac atatea si atatea genuri, ca lista imi pare interminabila. Fiecare pateste la fel, sunt convinsa. (cine e fixat pe un singur gen trebuie sa fie ... ne-nostim.... ca sa spun asa)

Muzica sa fie cu versuri sau fara? cum e mai frumoasa?

Ma voi referi intai la variante fara texte.

Spre exemplu, cea clasica (suportabila) poate fi chiar superba. Un vals.... dansat cu iubitul... nu are comparatie.... Sau ceva ritmat, cand se pune si pasiune intre cei doi parteneri... (oooo, ce aiurea e sa dansezi cu cineva care ti-e antipatic de-a dreptul si nu poti refuza un dans....) Apoi muzica electoronica in care totusi pot razbate cateva cuvintele din cand in cand, pt efect, daca dansezi si o simti efectiv... e ceva magnific. Daca e rost si de lumininiozotate de club, profesionista... dubleaza senzatia :P Merita, ce mai!

Unde vreau eu de fapt sa bat, este cazul muzicii preferate in care versurile nu sunt intelese. Din cauza limbii, evident. Ma distreaza sa imi amintesc, dar am multe preferinte care mi-s dragi de-a dreptul si pe care le si fredonez! si nu stiu care-i mesajul ori intelesul. Ma descurc cu engleza, acolo nu sunt probleme. Cu franceza, pe care o stiu atata cat stie orice absolvent (normal) de liceu... am deja probleme. Edith Piaf e o minune .... si e pacat ca nu ajung la mesaj cu adevarat. (Stiu, ar fi varianta invatarii temeinice a francezei, dar totusi.... sa fim realisti :-s ) Aici e o mostra. Pun apoi si un clip superb in care imaginile dau singure un inteles si ma cutremura efectiv...

Ar mai fi apoi germana pe care si sa ma straduiesc, cred ca in veci nu as putea s-o invat. Am o piesa atat de draga care ma energizeaza din plin :) Are si varianta in engl dar dupa ce m-am obisnuit cu asta, cealalta nu-mi place chiar deloc.

Sau limba rusa. Imi place cum suna.... Zdubii sunt sufletul meu si le iubesc piesele. Aici un mix simpatic in rusa cu romana.

Apoi japoneza... de acolo stiu muzica desenelor animate ale copilariei, pe care le si cantam dupa ureche. Am descoperit piesa asta de curand dar o am in minte atat de clar... dupa atata amar de vreme...

Italiana nu o stiu dar pot pricepe usor... si imi place. Spre exemplu, piesa asta


Lista-i lunga... pacat ca uit de atatea piese dragi si le redescopar cine stie dupa cata vreme....

De ce 23 ??

Pt ca imi place... si inclin sa cred ca pt fiecare exista un "23" favorit... ori ziua de nastere, ori vreo aniversare de cuplu ori cine stie ce...

Eu ma opresc insa la 23. Aparent nu as avea vreo legatura cu nr asta (ziua mea e 31, anii mei sunt 25, kilogramele nici vorba sa se invarta in zona 23).... so? care-i faza ?

Poi..... daca spun ca imi place cum suna sau cum arata 23 .... pare o prostie, totusi... dar daca stai sa te gandesti mai bine, oare atunci cand iti place de cineva, nu te atrage aspectul ? sau vocea... sau ceva din ambalaj ? .... asta cel putin in prima faza... deci e cat de cat explicabil....

Abia apoi urmeaza semnificatiile... (la fel cum o persoana te atrage definitiv prin frumusetea sa interioara)....

Ziua are 24 de ore, aparent toate disponibile pt tine. Dar daca nu le folosesti la maxim, daca aplici tehnica amanarii si te prinde finalul zilei cu ceva neterminat, sau daca pur si simplu nu poti face ceva... si timpul se scurge... si mai speri intr-o minune ca pe ultima suta de metri se va rezolva situatia.... oare a 23-a ora a zilei nu e ora pentru speranta ? pentru speranta ca la final totul va fi bine, totul va fi gata la timp ? daca din vina ta s-a intamplat asa, atunci pe ultima ora nu vei fi alimentat la priza ca sa termini ce e musai de facut ? oare nu iti da o energie enorma faptul ca se apropie un deadline ?

Cand am de invatat... vreun proiect.... sau de facut curat... sau vreo kestie care nu imi place si trebuie facuta... apoi aman cat pot, imi calculez in cap timpul optim.. si apoi in cel al 23-lea ceas... atata energie pot avea... duamneeeeee (plus o muzica antrenanta, pt atmosfera de hurry up)

Apoi cand am o dorinta... poate imposibila.... atata speranta se acumuleaza pana in cea de-a 23-a ora a zilei.... si tot mai cred ca se va implini pana va bate gongul de final...........

23.... speranta ca nu-i totul pierdut... ca mai este vreme pentru reusita..........