sâmbătă, 2 mai 2009

Tristetea omului vesel ...


... nu tine mai mult decat veselia omului trist. (N. Petrescu-Redi)



In cazul de fata, ma raliez omului trist care nu prea poate zambi. Am incercat... pe bune ca am incercat dar a iesit intr-o varianta atat de amara, incat mi-a produs si mai mare tristete dupa.

Nu mai caut acum si un citat despre lacrimi.... Orice exprimare maiastra ar fi doar vorbarie.... din pacate, fiecare stie ce-s alea, cum se manifesta, ce gust au si ce urmari lasa. (Stiu, stiu, exista si categoria lacrimilor de fericire, dar nu-i momentul lor acum)

Acuma-i momentul meu amar in care sunt luata pe sus de "tornada"... Nu stiu, oare tornadele reale apar brusc? sau sunt prevazute cu multa vreme inainte? insa in cazul meu, a venit ca un buuuum!! si nu am avut adapost spre care sa pot fugi.

Nici acum nu am unde fugi, pt ca traseul este dirijat de maini externe care se cred mai dibace decat ale mele....


Rost de solutie nu e... asa ca macar sa fie rost de muzica....

PS. o mostra minunata, careia ii iubesc pe deplin acordurile, imaginile.... si vocea care le insoteste....

2 comentarii:

naru spunea...

Of, ce trist suna :(
Poate ca totusi ce nu ne distruge, ne face mai puternici.. Take care!

My Rain in November spunea...

@ naru : bine-ar fi sa ne scoata mai puternici....