pe palme ...
Exista povestioara aceea in care unui om aflat la capatul vietii i se dezvaluie intreaga traiectorie urmata, sub forma unor pasi pe nisip. In momentele usoare, se vedeau doua urme de pasi pt ca Dumnezeu il insotea alaturi... insa uimit de tot, afla ca in momentele grele, singura urma de pasi era cea a Domnului... care il purta pe brate...Daca ar fi sa ma pun pe mine in povestea asta, as zice ca nici macar pe brate nu sunt purtata... ci pe palme... pe niste palme netede care imi tin de cald... Apropo de asta, am si o piesa tare draga... in care zapada palmei [tale] imi acopera ochii si imi da lumina ca sa pot zbura....PS. aici
4 comentarii:
Nu trebuia sa pui link, trebuia sa ma lasi pe mine sa ghicesc ca e vorba de o piesa a loredanei :P care e chiar frumoasa...piesa, adica. uite ca noaptea e un bun moment pentru...citit si pus rotitele in functiune
@ Cipri : piesa e prea frumoasa pt a risca sa nu fie ghicita
cand locuiam in Bucuresti aveam, in micul meu apartament, lipita pe usa dormitorului, povestioara despre care vorbesti... ma bucur pentru tine ca simti cum esti 'purtata pe palme'.
@ nicoleta : multumesc :) si iti doresc sa simti si tu senzatia palmelor ocrotitoare
Trimiteți un comentariu